Genuri de cărți

Măcar o dată am auzit de la o persoană faptul că preferă un anumit gen de cărți. Totuși, putem încadra o operă literară într-un tipar? Putem spune că o carte aparține unui singur gen literar, mai ales în zilele noastre?

Cu siguranță că, pe parcursul istoriei literaturii române, s-au scos în evidență anumite curente literare, anumite genuri literare, anumite moduri de construcție a personajelor, dar și anumite standarde: oamenii știau la ce să se aștepte de la o carte.

Totuși, acum trăim într-o eră ce parcă a explodat din punct de vedere artistic literar, dar nu numai. Coperțile ne înșală, titlurile te fac să nu știi la ce să te aștepți și, adesea, totul devine o surpriză plăcută. Cărțile, cu cât sunt mai noi, cu atât conțin mai multe genuri literare, mixate într-un întreg, ceea ce face lectura să fie un lucru mult mai spectaculos decât era acum zeci de ani.

Personal, mereu am avut impresia că a încadra un roman într-o categorie e ca și cum ai fi un măcelar al artei. Excluzând cărțile tip lucrări științifice sau cele care sunt clar publicate într-o anumită direcție: gastronomie, jurnal, dezvoltare personală, psihologie, parenting etc., referindu-ne strict la romane, la povești. De cele mai multe ori, un roman polițist poate surprinde, pe parcurs, povești de dragoste. La fel cum o carte comică poate surprinde elemente tragice din când în când. Cum și într-o carte tragică este un personaj care sigur mai spune vreo glumă.

Dacă întrebi o persoană ce gen literar preferă, cu siguranță nu îți va enumera doar unul. Îți va enumera mai multe, iar unele diferă de celelalte, uneori. Totuși, adesea le regăsim pe toate într-o singură poveste. Bineînțeles, pot exista cititorii nișați, persoanele mai în vârstă, care preferă poate cărțile clasice, ce respectă un anumit tipar din acele vremuri, de la care putem avea, într-adevăr, foarte multe de învățat.

Cu timpul, literatura a împrumutat multe elemente, din viața reală sau din imaginație, și a evoluat până în punctul în care suntem cu toții aici, pasionați de cărți, în sine, realizând că… o carte nu are un singur gen, nu are un singur fir narativ principal, poate nici măcar nu are un singur personaj principal. O carte este mixtă, la fel ca și viața. Căci și noi, la rândul nostru, putem fi personaje secundare în propria poveste.

 

Foto: pixabay

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *